Intre casa si spital.

Astazi se implinesc doua luni de la prima internare cu diagnosticul de leucemie.
Tessa este acum internata din nou in spital, pentru a treia oara. De fiecare data a fost alta problema, acum de exemplu i-a aparut o umflatura mare pe o mana, ce este probabil o infectie fiindca si temperatura i-a urcat rapid la 40 de grade. Pe langa aceste internari, din cand in cand analizele ies foarte prost incat sa-i determine pe doctori sa amane iar tratamentul. De doua ori leucocitele i-au scazut sub 1000 (normal 5000-17000), alta data i-a scazut iar atat de mult hemoglobina incat a avut nevoie de transfuzie. Am adunat deja 14 zile de intarzieri. Situatia e usor frustranta, fiindca in prima parte a tratamentului, desi totul era mai intens, evenimentele se legau si vedeam aproape zilnic progrese. In aceasta a doua etapa de tratament, lucrurile au mers cu multe intreruperi, cu suisuri si coborasuri.
Saptamana trecuta Tessa a primit cateterul central, ce a fost instalat cu o operatie ce presupune introducerea unui tub prin piept, apoi pe sub un umar si intors pana intr-o vena principala. Cateterul o scuteste pe Tessa de intepaturile repetate pentru branule, insa nu este chiar atat de relaxant cum ne imaginam. Regulile de igiena pentru cateter sunt foarte stricte si trebuie sa avem mare grija sa nu se agate, miste, taia sau smulge in nici-un chip.
Tessa s-a obisnuit insa cu tratamentul si are o atitudine pozitiva, afisand un moral foarte ridicat. Chiar si doctorii sunt uimiti cu cata veselie canta in timp ce i se recolteaza sange pentru analize sau cat de haioasa e cand se trezeste din anestezia pentru punctie si repeta mereu “Iti vad doi ochi, nu sunt ametita, iti vad doar doi ochi”.
In aceasta zi s-a intamplat ceva tulburator in clinica, s-a pierdut o lupta…

Andrei Serban
Viena, 9.09.2012