Din nou greu.

Nu am mai scris de mult timp pentru ca am fost luati un pic prin surprindere de evolutia oscilanta a tratamentului.

Dupa ce am incheiat blocul M cu probleme minore si fara intarzieri, am beneficiat de o saptamana de pauza in care Tessa s-a simtit foarte bine. S-a jucat, s-a plimbat, a desenat un munte de foi si a fost foarte vesela.

Pe data de 17 decembrie am inceput blocul IIA, care este practic similar blocului IA de la inceputul tratamentului, o reinductie facuta insa in regim ambulatoriu, la clinica de zi. Din nou cortizon, pe o perioada de 4 saptamani, si aceleasi citostatice cu efecte secundare asemanatoare.

Nu stim daca este din cauza ca nu putem privi obiectiv, dar ni se pare ca Tessa resimte mai tare aceasta faza de tratament decat oricare alta pana acum. Revenirea acestor probleme mai vechi i-a afectat puternic moralul si nu mai zambeste aproape deloc. Cand a cazut prima oara la joaca s-a suparat si nu a mai vrut sa se joace de atunci, sta intinsa nemiscata ore intregi fara sa raspunda la incercarile noastre de a o anima. Merge foarte greu si suporta cu dificultate plimbarea zilnica de cateva minute pe strada pe care i-o impunem noi pentru a-i ajuta muschii.

Probema principala este ca medicamentatia ii provoaca vise foarte vivide si anxietate ceea ce ii afecteaza dramatic somnul. Nu a mai dormit cum trebuie de 3 saptamani iar oboseala si extenuarea  datorate lipsei de odihna s-au instalat inca de la inceput. Se trezeste de foarte multe ori pe noapte si nu mai poate adormi la loc. Intr-o noapte ne-a speriat de-a binelea cand la o ora dupa ce o culcasem s-a dat jos din pat si ne-am dat seama ca nu era constienta si umbla in somn prin camera. Din acel moment am avut grija sa fie toate usile inchise, sa fie ordine ca  sa nu se poata lovi de nimic daca episodul s-ar repeta.

In plus ii este mereu foame. Este o lupta continua sa incercam sa amanam mesele pana la ore relativ fixe. Si sa nu cedam dorintelor ei de a se indopa continuu, pentru ca oricum s-a umflat la fata si la burta sensibil mai mult decat in primul bloc de tratament. Incercand sa pastram un oarecare echilibru si avand mare grija la digestie, am reusit sa evitam problemele mai deranjante pe care le-am avut cat am fost internati in spital.

Singura diferenta in bine fata de prima etapa pe care o resimtim cert este ca nu a mai facut rani atat de grave la buze. Au fost afectate, dar ranile au fost mult mai usor de suportat decat la inceput. Desi spre surprinderea tuturor pana in acest moment nu i-a cazut parul, au aparut semne ca o sa se intample curand.

Am avut administrare de citostatice in zilele de 24 decembrie, 31 decembrie si 7 ianuarie, adica am stat cate 8 ore la clinica de zi pentru analize si perfuzii cu 3 medicamente diferite.

Nu au fost cele mai fericite sarbatori, dar macar Mosul a rasplatit-o pe Tessa pentru ca a fost cuminte si ascultatoare pe toata durata tratamentului si i-a adus in dar exact ceea ce isi dorea cel mai mult: un castel si un calut. Tessa a fost atat de nerabdatoare in noaptea Carciunului incat s-a trezit la ora 2 noaptea si a trebuit sa deschidem atunci toate cadourile de sub brad inainte sa se culce din nou. In plus, am fost ajutati sa ii aducem Tessei toti bunicii in perioada sarbatorilor astfel incat ea s-a simtit cat de bine s-a putut in conditiile date.

Speram ca odata cu oprirea cortizonului starea ei fizica si morala sa se imbunatateasca. Doctorii ne-au spus ca in aceasta perioada de tratament apar de obicei si pauze din cauza analizelor foarte scazute, iar Tessa chiar ar avea nevoie de o pauza pentru a-si reveni.

Mai avem etape de tratament de parcurs si vom sta aici pana in aprilie-mai.

 

Andrei si Karin Serban

Viena, 12.01.2013