Calendarul.

. . . Am terminat radioterapia. Doctorii au spus ca Tessa a suportat sedintele foarte bine, manifestand efecte secundare minime: o singura data o durere de cap si mai multa oboseala seara. Sigur, problemele principale generate de radioterapie constau in efectele secundare de lunga durata si nu in cele imediate, dar ne vom concentra asupra lor doar atunci cand vor aparea.

. . . Deja am intrat in camera de izolare iar aici timpul curge altfel: noile reguli de igiena presupun sa gandesti de doua ori fiecare miscare, pe care apoi o executi cu incetinitorul, pentru a evita ca o serie de elemente sa intre in contact: halatul cu mobilierul, mainile cu fata, copilul cu masca sau parul tau. Podeaua este lava, ca in jocurile copilariei, orice atinge podeaua ramane acolo si este dezinfectat ulterior de catre asistente. Nu ai voie sa saruti copilul, nici macar in varful capului.

. . . Pentru a-i mentine ridicat moralul Tessei, doamna psiholog a propus realizarea unui calendar cu ajutorul caruia Tessa sa poata urmari progresul tratamentului. Ea a avut libertate deplina in conceperea calendarului asa ca tot ce vedeti in poza este creatia ei. Ca o mica legenda explicativa, ea a dorit sa reprezinte calendarul sub forma unui labirint printre garduri vii, insa a refuzat sa deseneze si drumuri care nu duc nicaieri pentru a elimina orice risc de ratacire. Calendarul incepe de la ziua -7, iar Ziua Zero va coincide cu data de 3 aprilie si este ziua in care se va efectua transplantul. Ziua de nastere a Tessei, in care va implini 6 ani, este reprezentata in calendar prin ziua a saptea, care teoretic coincide cu momentul in care transplantul isi va face efectul, cand noile celule stem isi vor fi gasit drumul si se vor instala in noua lor casa, simbolistica unei a doua nasteri fiind mai mult decat evidenta.

. . . Nu ma intrebati de ce, dar ea a ales ca imaginea ei in calendar sa fie un ren, iar ceilalti reni de langa Ziua Zero (cea cu inimioara) sunt toti prietenii ei care o incurajeaza sa parcurga labirintul cu succes. In capatul labirintului o asteapta un pod pe care se afla o salcie deasa ca o perdea, asa ca nu putem sa vedem ce va urma pana nu ajungem acolo. Aceasta este in imaginatia jucausa a Tessei viziunea asupra incercarii pe care urmeaza sa o infrunte.

. . . Ne-am hotarat toti sa atacam veseli fiecare zi in parte, concentrandu-ne zi dupa zi doar asupra prezentului, similar traversarii unui pod subred de scanduri unde pasesti cu grija pe fiecare scandura, fara sa te uiti in jos sau inspre capete, constient ca odata ajuns in siguranta pe malul celalalt vei putea privi in urma si abisul nu va mai parea la fel de primejdios.

Andrei Serban
Viena, 30 martie 2015

A inceput!

Am parasit mediul familiar al sectiei de oncologie si am fost internati in sectia de transplanturi. Regulile de igiena si de comportament s-au inasprit, dar sunt inca departe de nivelul pe care il vom avea de respectat la izolare. Analizele pregatitoare s-au incheiat, totul arata bine, iar de maine vom incepe prima etapa, radioterapia ce va fi efectuata la spitalul mare AKH.
Incepem cu moralul la cote maxime, nu mai este loc de indoieli, de variante, programul este stabilit si cifrele sunt clare. Doua saptamani vom fi internati intr-o camera de acomodare apoi Tessa va intra in camera sterila de izolare pe perioada transplantului, ceea ce inseamna minim 5 saptamani.
In aceste prime doua saptamani vom efectua radioterapia, intai doar pentru cap si apoi un set de 3 zile intense de iradiere corporala totala (Total Body Irradiation). Transplantul va incepe imediat dupa aceea cu chimioterapia ce-i va suprima complet sistemul imunitar pentru a face loc noilor celule stem de la donator. Am aflat in sfarsit ca donatorul este un barbat din Franta (nu se comunica mai multe date, putem doar sa-i trimitem o scrisoare de multumire si un desen).
Tessa e foarte curajoasa, chiar daca sta singura noaptea pentru prima oara in viata. Se vede ca a crescut, lucrurile noi nu o mai inspaimanta. Se documenteaza intai cu atentie despre ce urmeaza apoi incearca sa rabde totul cu neinfricarea eroilor ei preferati iar la sfarsit zambeste cand vede ca totul a fost asa cum i s-a promis.
Afara se arata primavara si ne gandim ca si noi vom incepe cat de curand o noua viata, mai luminoasa, lasand in urma umbre estompate.

Andrei Serban
Viena, 18 martie 2015