Cu pasi mici.

Avand in vedere situatia dificila in care ne aflam, am discutat cu departamentul de contabilitate al clinicii si dansii au fost de acord sa ne acorde o amanare pana pe data de 29.12.2014, data la care va trebui sa achitam toata suma estimata pentru transplantul de celule stem.
Va multumim din nou din inima tuturor celor care au ajutat-o pe Tessa si o ajuta in continuare pentru a putea urma tratamentul complet de care are atat de mare nevoie!

Tratamentul cu citostatice evolueaza similar cu cel din 2012, chiar daca este mai dur. Dupa fiecare doza de citostatice analizele au scazut mult, la un moment dat Tessa mai avea doar 20 de neutrofile (intre 2000 si 8000 normal). Am fost de doua ori in carantina si Tessa a avut din nou nevoie de transfuzii de sange si de trombocite, aport de proteine si multe antibiotice si medicamente preventive. In acest moment suntem pe cale sa incheiem o pauza prelungita de faptul ca analizele si-au revenit foarte greu, si este posibil ca joi sa incepem urmatorul bloc de tratament. Prima zi din acest nou bloc va fi extrem de solicitanta, cu 7 noi medicamente administrate, dintre care 3 intratecal cu punctie lombara, si 2 cu perfuzii.

Este incurajator ca am reusit sa evitam sa contactam virusi, mai ales in perioada de toamna, asa ca Tessa a putut sa efectueze la clinica de zi controalele si diversele proceduri necesare. Mai avem o veste foarte buna, am reusit sa rezolvam problemele mari cu insomniile si cosmarurile Tessei: mami a descoperit ca muzica o calmeaza si astfel doarme mult mai linistita daca lasam un radio cu muzica in surdina deschis toata noaptea. Moralul Tessei a crescut simtitor si a inceput chiar sa lucreze la temele pentru scoala, a recuperat deja toate lectiile la matematica si romana.

Pentru ca am primit multe intrebari referitoare la donarea de celule stem, va putem spune ca am intrebat doctorii si acestia ne-au raspuns ca este o sansa foarte mica ca un donator nou sa fie compatibil cu Tessa, dar ca sunt sanse foarte bune sa gaseasca un donator deja inregistrat in bazele de date internationale. Tocmai de aceea, pentru cei care vor sa salveze o viata prin donarea de celule stem este necesar sa se inscrie din timp in registrul national. Cu cat creste baza de date cu donatorii de celule stem, cu atat mai mare probabilitatea de a salva vieti. Informatii complete despre procedura de donare si despre locatiile centrelor de recoltare puteti gasi aici: http://www.registru-celule-stem.ro/afla-despre/alte-informatii
Pentru cei ce locuiesc in alte tari, sunt convins ca puteti gasi usor pe internet informatii si cel mai apropiat centru de recoltare.

Andrei si Karin Serban
Viena 18.11.2014

Nori negri, si-afara, si-n sufletul nostru.

Am incheiat primele doua blocuri de tratament, care au fost scurte si intense. Multe medicamente, doar intro dimineata numarasem sase seringi cu diverse substante colorate, la care se adaugau cele trei antibiotice diferite administrate concomitent, iar la pranz perfuzia cu terapie timp de 3 ore. Despre efectele secundare prefer sa nici nu mai vorbesc acum, cel mai important este ca Tessa se lupta in fiecare zi si incearca sa-si recapete optimismul dupa fiecare perioada dificila.

Pentru a va face o idee asupra tratamentului va pot spune ca cel mai dificil bloc pe care l-am avut de parcurs in 2012 este prezent si acum in protocol, doar ca este depasit in intensitate de celelalte blocuri, totul culminand la finalul protocolului cu transplantul. Da, transplantul ii va oferi sansele cele mai bune de a invinge boala, dar nu poti astepta transplantul cu mai multa nerabdare decat ai astepta amputarea unui membru pentru a opri cangrena. Riscul de mortalitate al procedurii in sine a transplantului este de 5-10%, crescand pana la 30% pentru cazurile foarte avansate de boala.

Inca de la inceput, doctorii ne-au explicat ca desi in maduva osoasa nu au gasit atat de multe celule leucemice pentru a diagnostica revenirea si in maduva, totusi prezenta acestora chiar si intrun procent asa mic (2-3%) ce se inscrie in Boala Minima Reziduala influenteaza negativ prognosticul fata de cazul in care maduva ar fi fost 100% sanatoasa. De asemenea conteaza si faptul ca Tessei i-a revenit repede boala, la doar 3 luni dupa terminarea tratamentului. Daca boala ar fi revenit dupa mai mult de 6 luni iar maduva ar fi fost 100% curata, probabil am fi putut sa evitam transplantul alogen de celule stem.

Sunt multe lucruri triste pe care am putea sa le adaugam, dar preferam sa ne concentram pe aspectele pozitive si vestile bune pe care vi le putem impartasi: Tessa raspunde medical foarte bine la tratament, a intrat deja in a doua remisie iar la ultimele punctii, atat de maduva osoasa cat si lombara, doctorii nu au mai gasit nicio urma din celulele cancerigene.

Va multumim tuturor pentru sustinere!

Sanse mari de vindecare prin transplant.

Ar fi de crezut ca dupa un an de chimioterapie la clinica din Viena urmat de inca un an de tratament in Romania, finalizat cu rezultate foarte bune la analize, totul s-a terminat cu bine. Tessa fusese diagnosticata in anul 2012 cu leucemie acuta limfoblastica. In iulie 2014 medicii si-au dat acordul ca Tessa sa aiba acces la toate activitatile potrivite cu varsta ei. Si lucrurile pareau sa intre in normal. Tessa s-a inscris la scoala si a inceput clasa pregatitoare in septembrie, plina de entuziasm.

La mai putin de 3 luni de la terminarea tratamentului de intretinere (ce presupunea chimoterapie zilnica in doze mici), Tessa a fost un pic racita si a lipsit de la scoala, apoi s-a plans de dureri acute de cap, atipice. Am inceput imediat un set complet de analize de sange si exudat, fara a gasi vreun semn ingrijorator. Am efectuat apoi un RMN de urgenta in Romania care a indicat o sinuzita ce parea sa explice durerile de cap. Pentru ca se apropia termenul primei investigatii clinice post-tratament, am plecat la Viena pentru un control de rutina. Aici, din nou, analizele de sange au fost bune, EEG, EKG si ecografia n-au semnalat nicio problema si Tessa se pregatea de plecare. Apoi, deodata, cu trei ore inainte de decolarea avionului, am fost cautati de urgenta de la clinica pentru investigatii suplimentare. La o biopsie moleculara a sangelui se gasisera celule atipice. Imediat s-au efectuat punctiile de maduva osoasa si lombara si in doua ore s-a dat verdictul de care ne-a fost mereu frica: revenirea bolii. Fulgerator, eram din nou inchisi intr-o camera de spital, legati la un stalp printr-un fir prin care curg otravuri.

In momentul in care scriu aceste randuri, Tessa a terminat primul bloc intensiv de tratament ce a durat 7 zile si in care a primit extrem de multe medicamente in fiecare zi, inclusiv doua punctii in coloana pentru a se injecta direct chimoterapie in lichidul cefalorahidian (intratecal). Pe langa efectele secundare fizice, efectele psihologice au fost ravasitoare. Acum Tessa isi revine cu greu din soc. Ne-a ajutat foarte mult ca am putut sa dormim o noapte afara din spital, readucandu-i increderea in sine, in noi si in doctori.

Am sperat sa nu ajungem aici, riscurile tratamentului sunt mari, dar sansele de vindecare cresc la 80% in urma transplantului, conform prognosticului doctorilor. Transplantul este considerat obligatoriu conform ultimelor protocoale de tratament pentru cazurile foarte rare de revenire timpurie izolata in Sistemul Nervos Central. Daca revenirea ar fi fost in maduva osoasa, sansele de vindecare ar fi fost mult mai mici. Fara transplant, sansele Tessei de vindecare s-ar injumatati, si ar creste sansele unei noi recidive.

Dupa donatiile din prima campanie, precum si din ce am putut aduna noi vanzand de urgenta o proprietate si diverse lucruri, mai avem in acest moment in conturi putin peste 40.000 de euro. Am avut maxima grija de banii vostri, ce ne-au ajutat sa acoperim toate cheltuielile conexe celor doi ani de tratament suportati de Tessa pana acum (medicamente, analize, tratamente secundare la alte clinici, bilete de avion).
…Urma ca acest rest sa-l donam si noi mai departe…..

Am fost foarte norocosi sa obtinem, in regim de forta majora, formularul E112/S2 care sa ne acopere prima parte a tratamentului. Formularul obtinut acum acopera doar costurile pentru tratamentul cu citostatice pregatitor pentru transplant, fara a include aici tratamentele secundare sau medicamentele pe care trebuie sa le achizitionam noi. De asemenea, si cel mai important, dupa cum este specificat clar, formularul nu acopera costurile legate de transplant.

Procedura in sine a transplantului costa aproximativ 50.000 de euro, costurile crescand cu fiecare zi de spitalizare necesara dupa transplant, in cuantum de 1.079 euro/zi. De asemenea, vom avea de achitat costurile pentru sedintele de radioterapie si ingrijirea ulterioara precum si cheltuieli legate de testari si gasirea unui donator compatibil pentru transplant.

Din toate estimarile primite rezulta ca vom avea nevoie de 120.000 de euro pentru a duce la bun sfarsit tratamentul, suma din care avem acum, asa cum spuneam, 40.000 de euro. Va rugam sa ne ajutati sa trimitem acest mesaj in cat mai multe directii pentru a incerca sa obtinem banii necesari terminarii tratamentului.

„Dumnezeu arată viitorul foarte rar, si pentru un singur motiv: cand este un viitor care a fost scris sa fie schimbat.“
Paulo Coelho, „Alchimistul“

Va multumim din suflet tuturor!

Toate conturile, inclusiv cel de Paypal, sunt in continuare valabile:

Conturi BCR Ag. Unirea :

DONAȚII LEI
RO37RNCB0082044237090006

DONAȚII EUR
RO10RNCB0082044237090007

DONAȚII USD
RO64RNCB0082044237090005

Titular: Andrei Serban CNP 1780920450027

Cod BIC/SWIFT : RNCBROBU

Cont Paypal: un_lupushor@yahoo.com

Boala a recidivat.

Au trecut 2 ani si 3 luni de la prima diagnosticare a leucemiei….de fapt a trecut intai un an groaznic, apoi un an de griji, si apoi 3 luni minunate – adica normale pentru altii. In septembrie Tessa ne spunea ca va veni Mosul si ea nu are ce sa ceara pentru ca are deja tot ce si-a dorit – prieteni, scoala, cursuri de balet, jucarii, si un pui de catel pe care il iubeste din tot sufletul. A durat foarte putin….Tessei i-a revenit leucemia, neasteptat…. intr-o zi toata viata noastra reconstruita cu greu, pas cu pas, a disparut din nou.

31.08.2014

Acum suntem internati in spital, la Viena, si este foarte dificil pentru toti sa nu fim coplesiti de emotii, frica si stres, mai ales pentru Tessa este foarte, foarte greu. Un control de rutina s-a transformat brusc intr-un an greu de tratament. In urma analizelor si punctiilor a fost diagnosticata revenirea leucemiei acute limfoblastice in sistemul nervos central (CNS) pe data de 7.10.2014. Doctorii considera ca sunt sanse bune de insanatosire, dar insista de data aceasta pentru transplant de celule stem. Vom incerca sa va tinem din nou la curent cu tot ceea ce se va intampla, desi este aproape imposibil de surprins in cuvinte starea de spirit in care ne aflam, iar socul pe care l-a avut de suportat Tessa cand i s-au implinit cele mai negre cosmaruri este practic de nepovestit.

17.10.2014

Andrei Serban Viena, 19.10.2014

VENIM ACASA !

Dupa mai multe saptamani de incertitudine, am aflat in sfarsit data la care putem pleca.
Am terminat ultimele doua perfuzii de la tratamentul intensiv conform programului, fara alte intarzieri sau complicatii, am avut multa grija sa nu facem excese acum ca avem mai putine restrictii.
La o saptamana dupa fiecare perfuzie Tessa avea la analizele niste valori foarte scazute pentru indicii de coagulare a sangelui, necesitand administrarea unui aditiv care sa corecteze problema. Din aceasta cauza nu a putut fi stabilita din timp data la care ea putea suporta fara riscuri operatia de indepartare a cateterului. Operatia a avut loc ieri si totul a decurs perfect, am putut iesi din spital dupa trei ore iar Tessa se simte foarte bine si e foarte bucuroasa ca a scapat de cateter. Chiar daca a ajutat-o mult in timpul tratamentului intensiv si a scutit-o de multe dureri in cautarea de vene, cateterul presupune totusi o grija suplimentara pentru protejarea si intretinerea lui. In plus, Tessa a inteles acum mai bine ca tratamentul intensiv s-a incheiat.
Intre timp am inceput tratamentul de intretinere, o chimioterapie cu pastile ce va dura pana in iulie 2014, la implinirea a doi ani de la diagnosticarea bolii. Tratamentul consta din doua medicamente principale (dintre care unul se administreaza zilnic iar cel de-al doilea saptamanal) si un medicament complementar pentru protejarea plamanilor (administrat de 3 ori pe saptamana).
Urmatorul pas este sa facem prima consultatie de verificare in regim ambulatoriu in alta sectie a clinicii, consultatie ce va avea loc pe data de 15 mai. Dupa aceasta data avem acceptul medicilor de a pleca, deci am rezervat deja bilete de avion pentru data de 17 mai cand se implinesc exact 10 luni de la sosirea in Viena (17 iulie 2012). Vom continua insa tratamentul la Viena unde va trebui sa revenim pentru urmatoarele consultatii la fiecare 2 saptamani.
Tessa se simte acum bine si este foarte vesela ca mergem acasa, mai tine inca minte lucruri despre camera ei si jucariile ce o asteapta si despre parcul ei favorit. Incepand din 15 aprilie am tinut un calendar grafic detaliat pentru ca Tessa sa inteleaga mai usor cat timp mai dureaza pana plecam. De Paste am organizat evenimentul cel mai indragit de Tessa, o vanatoare de oua de ciocolata la padure si un picnic.
Venim in curand!

Andrei Serban
Viena, 09.05.2013

A TRECUT GREUL !

AM TERMINAT TRATAMENTUL INTENSIV STANDARD !!!

Dupa cel mai tensionat moment de pe parcursul tratamentului, rezultat al suprapunerii mai multor probleme, s-a facut in sfarsit lumina si pe strada noastra, intr-o frumoasa sincronizare cu aparitia Soarelui dupa trista iarna vieneza.

Tessa a fost externata din spital si a beneficiat de 5 zile de pauza pentru a-si putea reveni inainte de continuarea tratamentului. Speriati de ultimele evenimente, in aceasta perioada i-am impus chiar noi o carantina pentru a evita alte afectiuni.  Nu au existat incidente, asa ca saptamana trecuta am parcurs ultimele patru zile de Alexan, la sfarsitul carora am incheiat practic programul de tratament intensiv standard. In mod normal asta presupunea ca in 14 zile sa fim deja acasa, chiar in timp pentru a serba ziua de nastere a Tessei intre prieteni, urmand sa continuam in Bucuresti partea a doua a tratamentului.

Dar noi mai avem de efectuat pe langa protocolul standard si o extensie a tratamentului intensiv ce presupune 10 administrari cu un medicament pe baza de enzime naturale. Acest medicament nu ii provoaca efecte adverse accentuate (cel putin nu individual) insa efectele secundare dureaza mai mult decat la alte medicamente. Astfel, fiecare administrare este urmata de o perioada de doua saptamani de pauza. Am inceput acest segment de tratament inca de anul trecut, astfel incat joi, pe 21 martie, vom avea cea de-a 7a administrare. Presupunand ca nu vom mai avea deloc intarzieri, ultima zi de tratament la Viena va fi pe data de 2 mai. Dupa aceea va urma operatia de indepartare a cateterului si o perioada de supraveghere, insa este posibil ca pana pe data de 20 mai sa ne putem intoarce ACASA. Au trecut 8 luni de la inceputul tratamentului  si mai avem de parcurs inca 2 luni aici. In teorie acestea ar trebui sa fie cele mai usoare si asta speram si noi. Inceputul anului a fost surprinzator de greu, dar acum suntem convinsi ca am depasit toate momentele dificile si nu vom mai fi la fel de incercati ca pana acum. Suntem foarte optimisti pentru viitor!

Pe langa aceasta extensie de tratament, in doua saptamani vom incepe si programul de mentinere, partea a doua a tratamentului complet, cu medicamentatie constanta ce va dura aproape un an si jumatate. Este bine ca vom incepe aceasta etapa aici pentru a intelege mai usor cum va functiona, deoarece pe parcurs vom fi supravegheati de un alt departament al spitalului, diferit de departamentul care s-a ocupat de partea intensiva, cu misiunea de a calibra dozarea medicamentatiei cu scopul de a pastra numarul leucocitelor intre niste valori bine definite.

A contat foarte mult pentru Tessa faptul ca a terminat in sfarsit tratamentul intensiv, a fost prima borna reala, palbabila, atinsa pana acum, a primit chiar si o perluta pentru siragul ei. Ea ne intreaba mereu cand mergem acasa, cat mai dureaza tratamentul. Este greu pentru ea la nici 4 anisori sa inteleaga termene abstracte de timp, asa incat incercam sa stabilim pentru ea borne importante. Ii este mai usor sa nu se gandeasca mereu la durata ramasa de parcurs daca o ajutam sa se concentreze asupra ordinii unor evenimente definite: “urmeaza sa ne viziteze bunica, apoi vine ziua ta, dupa ziua ta o sa mergem la zoo pentru ca o sa avem voie, apoi avem ultima perfuzie, apoi ti se scoate cateterul si apoi zburam cu avionul acasa”. E mai simplu asa decat sa inteleaga ce inseamna 60 de zile.

Andrei Serban                                                                                                                  Viena, 19.03.2013

O PERIOADA DIFICILA

De la inceputul anului 2013, din 60 de zile trecute am avut doar 6 zile de tratament, restul au fost zile de pauza, amanari si probleme. Nici nu mai tinem minte cand am iesit ultima oara la o plimbare.

Am incheiat blocul IIA cu ultima administrare de Vincristin si Daunorubicin cu 10 zile de intarziere si o internare. A urmat apoi o pauza de 7 zile care s-a prelungit de mai multe ori pentru ca Tessa si-a revenit foarte greu. A mai fost internata o data in spital pentru o laringita, iar analizele au fost mereu sub limita necesara continuarii tratamentului. La inceputul acestei perioade i-a cazut aproape tot parul, mai are doar cateva fire de care refuza sa se desparta.

Pe data de 18.02 am inceput blocul IIB, similar blocului IB. Am reusit sa efectuam 5 zile consecutive de tratament cu Endoxan si Alexan inainte ca doctorii sa decida o noua amanare. Reactiile adverse la medicamente au inceput imediat si au afectat-o pe Tessa timp de o saptamana, la sfarsitul careia a inceput sa acuze o noua laringita.

Chiar pe 1 martie am fost la un nou control iar analizele au iesit foarte prost. Tessa a fost internata imediat in spital si a inceput sa faca febra peste cateva ore. Nu se stie sigur, dar se presupune ca a contactat un virus gripal in ciuda faptului ca nu a mai iesit afara de saptamani de zile si nici nu s-a intalnit cu cineva din afara mediului ei stabil. Tessa a avut timp de 3 zile si 3 nopti febra foarte mare si o tuse infioratoare. In doua randuri temperatura a depasit 43 de grade, iar o data termometrul nu a mai afisat valoarea ci doar textul “TOO HIGH”. Nu a putut dormi mai mult de cateva ore pe zi si nu a mancat aproape deloc. Tusea interminabila si faptul ca nu reuseam sa-i scadem temperatura ne-au consumat psihic pe toti trei.

Aceste probleme s-au suprapus exact peste perioada cu cele mai scazute analize pe care le-a avut vreodata, ceea ce probabil nu este o coincidenta, ci o consecinta. Voi prezenta doar cateva valori mai importante, dar de fapt toti markerii sunt departe de valorile normale. Sambata avea sub 300 de leucocite in total (normal 5.000-15.000), hemoglobina sub 7 (normal 11-15), trombocitele 30.000 (normal 150.000-450.000), o lipsa acuta de proteine si probleme de coagulare a sangelui. In urma acestor analize Tessa a fost trecuta in carantina, pentru prima oara de la inceputul tratamentului. Duminica a avut nevoie de transfuzie de sange, de o transfuzie de trombocite si de alti “aditivi”, pe langa antibioticele cu spectru larg pe care le primeste preventiv si o gama extinsa de medicamente antitermice pentru a incerca sa-i coboare temperatura sub 40 de grade. Nu cred ca a trecut o singura ora fara sa primeasca ceva in perfuzie pe langa hidratare.

A fost un week-end foarte greu si nu s-a incheiat inca.

 

Andrei si Karin Serban                                                                                                     Viena, 04.03.2013

Din nou greu.

Nu am mai scris de mult timp pentru ca am fost luati un pic prin surprindere de evolutia oscilanta a tratamentului.

Dupa ce am incheiat blocul M cu probleme minore si fara intarzieri, am beneficiat de o saptamana de pauza in care Tessa s-a simtit foarte bine. S-a jucat, s-a plimbat, a desenat un munte de foi si a fost foarte vesela.

Pe data de 17 decembrie am inceput blocul IIA, care este practic similar blocului IA de la inceputul tratamentului, o reinductie facuta insa in regim ambulatoriu, la clinica de zi. Din nou cortizon, pe o perioada de 4 saptamani, si aceleasi citostatice cu efecte secundare asemanatoare.

Nu stim daca este din cauza ca nu putem privi obiectiv, dar ni se pare ca Tessa resimte mai tare aceasta faza de tratament decat oricare alta pana acum. Revenirea acestor probleme mai vechi i-a afectat puternic moralul si nu mai zambeste aproape deloc. Cand a cazut prima oara la joaca s-a suparat si nu a mai vrut sa se joace de atunci, sta intinsa nemiscata ore intregi fara sa raspunda la incercarile noastre de a o anima. Merge foarte greu si suporta cu dificultate plimbarea zilnica de cateva minute pe strada pe care i-o impunem noi pentru a-i ajuta muschii.

Probema principala este ca medicamentatia ii provoaca vise foarte vivide si anxietate ceea ce ii afecteaza dramatic somnul. Nu a mai dormit cum trebuie de 3 saptamani iar oboseala si extenuarea  datorate lipsei de odihna s-au instalat inca de la inceput. Se trezeste de foarte multe ori pe noapte si nu mai poate adormi la loc. Intr-o noapte ne-a speriat de-a binelea cand la o ora dupa ce o culcasem s-a dat jos din pat si ne-am dat seama ca nu era constienta si umbla in somn prin camera. Din acel moment am avut grija sa fie toate usile inchise, sa fie ordine ca  sa nu se poata lovi de nimic daca episodul s-ar repeta.

In plus ii este mereu foame. Este o lupta continua sa incercam sa amanam mesele pana la ore relativ fixe. Si sa nu cedam dorintelor ei de a se indopa continuu, pentru ca oricum s-a umflat la fata si la burta sensibil mai mult decat in primul bloc de tratament. Incercand sa pastram un oarecare echilibru si avand mare grija la digestie, am reusit sa evitam problemele mai deranjante pe care le-am avut cat am fost internati in spital.

Singura diferenta in bine fata de prima etapa pe care o resimtim cert este ca nu a mai facut rani atat de grave la buze. Au fost afectate, dar ranile au fost mult mai usor de suportat decat la inceput. Desi spre surprinderea tuturor pana in acest moment nu i-a cazut parul, au aparut semne ca o sa se intample curand.

Am avut administrare de citostatice in zilele de 24 decembrie, 31 decembrie si 7 ianuarie, adica am stat cate 8 ore la clinica de zi pentru analize si perfuzii cu 3 medicamente diferite.

Nu au fost cele mai fericite sarbatori, dar macar Mosul a rasplatit-o pe Tessa pentru ca a fost cuminte si ascultatoare pe toata durata tratamentului si i-a adus in dar exact ceea ce isi dorea cel mai mult: un castel si un calut. Tessa a fost atat de nerabdatoare in noaptea Carciunului incat s-a trezit la ora 2 noaptea si a trebuit sa deschidem atunci toate cadourile de sub brad inainte sa se culce din nou. In plus, am fost ajutati sa ii aducem Tessei toti bunicii in perioada sarbatorilor astfel incat ea s-a simtit cat de bine s-a putut in conditiile date.

Speram ca odata cu oprirea cortizonului starea ei fizica si morala sa se imbunatateasca. Doctorii ne-au spus ca in aceasta perioada de tratament apar de obicei si pauze din cauza analizelor foarte scazute, iar Tessa chiar ar avea nevoie de o pauza pentru a-si reveni.

Mai avem etape de tratament de parcurs si vom sta aici pana in aprilie-mai.

 

Andrei si Karin Serban

Viena, 12.01.2013

Craciun Fericit alaturi de cei dragi!

Cu gandul acasa la prieteni, la familie, la toate traditiile romanesti de sarbatori si privind prin ochii plini de emotie ai Tessei am intampinat sarbatorile cu multa speranta si bucurie. Am invatat colinde si l-am asteptat pe Mosul cu entuziasmul unei fetite de 3 ani si jumatate.

Va multumim din suflet tuturor celor care ne-au sustinut si ne-au ajutat si va dorim Sanatate si un Craciun Fericit alaturi de cei dragi!

Andrei si Karin SERBAN
Viena, 24 decembrie 2012